In ultima perioada de vreme se discuta din ce in ce mai des
despre criteriile care ar trebui sa stea la baza numirii judecatorilor la
Curtea Constitutionala. Dincolo, de anumite aspecte tehnice din ce in ce mai
greu de contextualizat, ma refer aici in special la natura
politico-jurisdictionala a instantei constitutionale, cel putin la nivel de
management conceptual al acestei institutii trebuie discutat si despre (i)
vocatia profesional-universalista a magistratilor, in special a judecatorilor
de la instantele judecatoresti respectiv (ii) despre raportul dintre varsta si
intelepciunea sau intelegerea juridica.
Ubicuitatea judecatorilor. Nu am sa intru in dezbaterea tehnica, partial solutionata de
Comisia de la Venetia, relativa la imposibilitatea constitutionala si
institutionala de numire a judecatorilor la instanta constitutionala doar din
categoria judecatorilor de la instantele judecatoresti. Nici la caracterul
universalist al magistratilor nu ma voi referi, intrucat aceasta stare de
lucruri devine vatamatoare doar in situatia in care acest principiu se
funndamentalizeaza. Ma voi referi, in schimb la vocatia avocatilor, a
consilierilor juridici sau a profesorilor universitari si a cercetatorilor (a
se citi teoreticieni) de a a putea fi numiti la Curtea Constitutionala.
Intelepciunea juridica si intelegerea vietii nu sunt apanajul doar al
judecatorilor de la instantele judecatoresti. Echilibrul, obiectivitatea,
coerenta si logica juridica apartin deopotriva si celorlalte profesii si
ocupatii juridice. As reaminti in acest sens, ca sub conducerea profesorului
Viorel Mihai Ciobanu, instanta constitutionala a rezolvat multe probleme de
drept semnificative pentru sistemul de drept romanesc.
Relativ la avocati si la vocatia acestora de a putea fi numiti
in aceasta pozitie, trebuie tinut seama si de faptul ca pana la acest moment
instanta constitutionala nu a avut niciun avocat pur, cu experienta
semnificativa si relevanta in activitatea avocatiala, lucru care se resimte in
jurisprudenta instantei. Curtii Constitutionale i-au trebuit peste 20 de ani sa
admita in mod partial ca cenzura pe care o realizeaza cu ocazia exercitarii
competentelor legale este un control efectiv, care trebuie sa tina seama si de
realitatea economica si faptica guvernata de dispozitiile legale sau de actele
sau situatiile verificate. Trecerea de la controlul abstract in forma pura la
un control mixt, care tine seama si de efectele si situatiile care intra in
ipoteza dispozitiilor atacate, a fost fortat de jurisprudenta CEDO si nici
macar nu este determinat de resorturile interioare ale instantei
constitutionale.
Or, calitatea avocatului de a privi faptele si de a le incadra
in situatia de fapt poate fi suficient de utila instantei constitutionale in
acest proces de schimbare a paradigmei juridice a controlului. Justitia
constitutionala, dincolo de Kelsen si justificarile acestuia trebuie sa tina
seama de o realitate mult mai profunda: contemporaneitatea face trecerea de la
religia raison de stat la religia drepturile si liberatatile cetateanului. Acesta
trecere presupune inclusiv asumarea controlului concret si efectiv.
Concluzia: instanta constitutionala are nevoie mai mult ca oricand
si de avocati cu experienta juridica relevanta intrucat nu exista multe
ocupatii juridice care sa fie in masura sa cunoasca atat de bine efectivitatea
drepturilor si libertatilor cetatenesti.
Intelepciunea juridica.
Nu cred ca exista alta premisa mai nerealista decat echivalarea varstei
profesionale cu intelepciunea juridica. Exista dovezi irefutabile, in toate
domeniile de activitate. Mai intai daramam si apoi construim. Cultura juridica
si intelegerea juridica nu sunt apanajul varstei ci sunt rezultatul muncii si
demersului sustinut si educat. Nu este suficient sa citesti mult ci trebuie sa
si gandesti ceea ce citesti. Apreciez ca raportul trebuie sa fie de 40% – 60%,
adica sa citesti 40% si sa gandesti ceea ce ai citit in proportie mai mare, de
cel putin 60%. Ce ne facem cu acei „profesionisti ai dreptului” care traiesc 18
ani sau mai mult doar cu randurile citite in facultate? Ce facem cu acele
persoane care au legatura cu viata reala doar prin intermediul soferului sau al
secretarei? Nu varsta este cheia ci intelegerea si intelepciunea juridica. Or
aceste stari de spirit tin de educatie si nu de varsta.
Cum convingi un om trecut de o anumita varsta sa citeasca in
continuare, sa studieze legi si articole de specialitate, sa lase orgoliul
intre paranteze si sa revina asupra jurisprudentei eronate? Singura posibilitate
este cultura si educatia, intrucat orice varsta ai avea, educatia sanatoasa si
cultura juridica pozitiva iti dau obiectivitatea necesara de a analiza
lucrurile din pozitia corespunzatoare. Tot aceste lucruri te impiedica sa-ti
doresti sa devii judecator-vedeta, sa iesi din plutonul institutional. Poti sa
ai varsta dar sa n-ai cultura dupa cum poti sa ai cultura dar sa n-ai
varsta…aceea despre care vorbeste legea.
Mai este o realitate la fel de evidenta, respectiv nevoia de a
schimba generatiile. Lucian Boia, in Mitologia
stiintifica a comunismului spune ca trecerea mentala si educationala a
omului de la economia de piata la comunism este rapida si totala, in schimb
trecerea culturala a omului din comunism in economia de piata este partiala si
de lunga durata. Situatia este obiectiva si nesanctionabila, insa cred ca
trebuie facut un pas inainte astfel incat institutiile sa fie populate si cu
oameni care au fost mai putin atinsi de flagelul comunismului. Privesc aceasta
trecere doar din punct de vedere juridic, si am sa dau exemplul Dlui. Ion
Iliescu care in doua randuri a spus: Parlamentul are posibilitatea sa indrepte
gresala Curtii Constitutionale si sa ignore decizia acesteia de a fi refuzat
demiterea Presedintelui, dupa cum a facut apel la acelasi organ legislativ de a
chema la ordine Procurorii pentru anchetele initiate in legatura cu
referendumul. Aceste pozitii tradeaza o mentalitate si o cultura, anume aceea a
puterii unitare si totalitariste, unde separatia puterilor nu exista nici ca teorie
politica dar ca realitate juridica. La fel au stat lucrurile si cu Constitutia
din 1991, respectiv cu revizuirea din 2003.
Cultura juridica este contorsionabila, cu atat mai mult in
situatia in care fundamentul este de o anumita natura, in sensul ca este foarte
greu sa combini elemente de drept socialist cu elemente de drept capitalist.
Rezultatul este Romania juridica de astazi si aceasta nu neaparat pentru ca
s-ar fi dorit rezultatul acesta ci mai mult pentru ca nu se putea organic si
obiectiv sa se produca altceva. Vedeti nu mai departe de zilele acestea dorinta
dlui. Secretar de stat Voinea de a incuraja denuntul neprovocat, nesolicitate
si neprocedural, in materie fiscala. Sistemul juridic trebuie sa fie curatat de
aceste elemente perturbatorii care ne leaga inca de trecutul comunist.
Cultura juridica i ca vinul. Nici prea veche dar nici prea
tanara, ci matura. Nu totdeauna vinul vechi este cel mai bun, ci calitatea tine
de soi, culoare, sortiment, etc. Exista vinuri tinere excelente, dupa cum exista
vinuri mature la fel de deosebite. Avem nevoie de oameni cu cultura juridica
matura, ceea ce poate insemna peste 20 de ani de experienta profesionala, sau
sub 15 ani experienta e profesionala. Trebuie introduse mai multe criterii in
locul unuia singur – varsta, intrucat nu varsta reflecta cel mai bine cultura
juridica dobandita ci ceea ce ai facut in timpul vietii.
Concluzie: Trebuie abandonata premisa absoluta si irefragabila conform careia varsta este garantia suprema a culturii juridice. Centrul de greutate trebuie sa cada pe cultura si educatie intrucat acestea-s singurele care ne ajuta sa trecem gardul.
