…și Dumnezeu era Cuvântul (zice Ioan) sau Să facem om după chipul și asemănarea Noastră (spune Moise în Facerea).
Nu despre vorbire sau despre asemănarea trupească este vorba ci despre Rațiune, întrucât Dumnezeu este forma supremă a Rațiunii. Avem vocația să fim asemenea lui Dumnezeu după rațiune iar nu după chip și asemănare. Renaștem ca spirit și nu ca trup. Dăinuim ca spirit iar nu ca trup.
Retrospectiv vorbind, în 2000 de ani Europa a fundamentat filosofia, Asia a întărit spiritualitatea iar SUA s-au împrietenit foarte tare cu știința. Acest triumvirat intelectual poate fi separat sau segregat doar din perspectivă pedagogică întrucât în alte condiții cele trei preocupări intelectuale sunt reunite de faptul că a cerceta ceea ce este dincolo de lumea fizică (filosofia și religia) respectiv a studia ceea ce vedem nemijlocit (fenomenele lui Kant și Schopenhauer), adică a studia natura (știința), au toate trei același fundament și anume natura omului și vocația acestuia de a fi o ființă rațională.
În firea noastră este scris faptul de a începe cu cele văzute pentru a termina cu cele nevăzute; nu educația sau anii petrecuți în activitate ne dau această înțelegere ci din contră, acestea ne inhibă ceea ce după unii Dumnezeu, iar după alții evoluția noastră pe aceste meleaguri a înscris în bazele noastre de ADN. Filosofia, spiritualitatea dar și Știința fac parte din același corp intelectual, nefiind preocupări sau înțelegeri pe care le dobândim urmare a trecerii noastre prin viață ci din contră, avem resorturile acestor activități intelectuale înscrise în firea noastră.
Ne naștem compleți dar pentru a supraviețui lumii înconjurătoare, în proporție semnificativă artificial segmentată, ne rupem în bucăți, ne împărțim sufletul astfel încât acesta să intre în casuțele pro causa create de lumea noastră.
Plenitudinea ființei noastre este dată de contopirea celor trei activități anterior menționate, iar segregarea noastră pentru a putea fi primiți în lumea din jurul nostru se realizează prin împărțirea activității noastre intelectuale în preocupări aparent antinomice. De la natură noi suntem întregi, iar religia, filosofia și știința au același fundament și anume natura umană. Educația și societatea deosebesc însă cele 3 preocupări astfel încât înțelegerea să fie cât mai mult răspândită (chestiune cantitativă) sau altfel spus este un exercițiu de pedagogie socială ce permite membrilor unei societăți să dobândească o înțelegere cât mai profundă în termeni verticali respectiv cât mai asumată în termeni orizontali (mult și de către mulți).
Este ceea ce spunea Origen despre Dumnezeul Vechiului Testament și Isus al Noului Testament, în sensul că am avut o statuie mare (dar nu cât tot Pământul) pe care însă nu am putut să o observăm (Dumnezeu din Vechiul Testament), așa ca pentru a vedea mai bine am primit o statuie și mai mare, aproape cât tot Pământul (Dumnezeu din Noul Testament). Acest triumvirat în forma sa unificată (Știința, Religia și Filosofia) este greu accesibil rațiunii umane, astfel că a fost nevoie de segregarea acestora pentru ca mintea noastră, viciată de condiția noastră umană, să poată absorbi sensurile celor 3 luate separat.
Este adevărat însă că segregarea afectează natura monografiei intelectuale însă înlesnește înțelegerea celor 3 luate separat.
Adunăm la un loc pentru ca apoi să împrăștiem, dar știind totdeauna de unde am plecat. Căci aceasta este povestea de 2000 de ani care se uită după noi și anume faptul că trăim pedagogic, igienic dacă vreți, dar fără a știi de unde am plecat.
Unitatea intelectuală ce are același fundament și anume natura umană, unitate ce nu poate fi percepută ab initio și de către cât mai mulți așa cum este, are nevoie de o delimitare educațională.
Michelangelo sculpta în blocul de marmură, fără schițe și desene, plecând de la firul de păr și ajungând la unghia piciorului. Plecând de la o unitate pentru a ajunge la o particularitate având deopotrivă în cap și unitatea dar și diversitatea. Ab initio el știa că are nevoie de un bloc de marmură căci de aceea (sau și de aceea) se ducea la Carrara, după cum știa și faptul că trebuie să sculpteze acel bloc de marmură astfel încât lumea să înțeleagă ce este în capul său, ce exprimă ideile sale.
Asta este mintea noastră: un bloc de marmură pe care unii îl împart, din rațiuni pedagogico-sociale, în 3 bucăți uitând uneori să pună laolaltă cele 3 lucruri. Până la Renaștere Religia și Filosofia erau într-un fel de conviețuire socială, ulterior s-a adăugat și Știința acestei conviețuiri, iar acum este misiunea noastră să întregim ceea ce timpul și neputințele noastre intelectuale au segregat.
