România are nevoie de
oameni care să ştie cum să implementeze soluţiile, de tehnicieni şi birocraţi
şi nu doar de „vizionari” şi „înţelepţi”!
Din ce în ce mai des am
observat atât în mediul politic cât şi în mediul de business distincţia dintre
nivelul tehnic şi nivelul politic (nu neapărat ideologic) al deciziei sau
soluţiei. Primul nivel are în vedere rigoarea, pragmatismul, soluţia care poate
fi implementată, procedura de implementare în timp ce cel din urmă nivel are la
bază viziunea şi nu rigoarea, generalitatea şi nu soluţia sau modalitatea de
implementare, rezultatul de atins şi nu realitatea implementării.
Ideal ar fi ca cele
două segmente să se suprapună astfel încât viziunea şi rezultatul de atins să
fie însoţite de rigoare, soluţie concretă şi procedură de implementare. Exemplul
perfect sub acest aspect este Steve Jobs, care avea şi viziunea lucrului pe
care-l făcea dar şi ştia la un anumit grad de profunzime cum să facă acel
lucru.
Din păcate acest lucru se
întâmplă din ce în ce mai rar, şi astfel avem oameni politici atât în
conducerea ministerelor cât şi în conducerea societăţilor comerciale. Când spun
oameni politici nu am în vedere membrul unui partid politic sau persoana numită
pe criterii politice, ci mă gândesc la oamenii care gândesc în termeni de
politici şi fac politica domeniului de activitate.
Lumea, fie că este de
business sau politică funcţionează din ce în ce mai des după documente de
politici publice, sau politici private, neavând soluţii concrete, soluţii
tehnice la problemele reale, pragmatism şi realism, tehnicieni şi birocraţi,
funcţionari publici şi oameni de afaceri. Lucrul acesta se întâmplă foarte des
în mediul politic dar începe să devină din ce în ce mai simţit şi în mediul
privat. Astfel avem miniştrii care au viziune dar pentru altă realitate, care
stabilesc politici publice dar acestea nu se implementează pentru că nu există
tehnicienii sau pentru că nu pot fi executate concret. Pe hârtie şi la nivel
general lucrurile sunt perfecte, însă problemele apar atunci când viziunile şi
politicile trebuie implementate. Astfel
avem oameni care fac bani dar nu afaceri, care desenează produse (a se
citi companii) falimentare încă de la început.
Lumea începe să devină
una a înţelepţilor şi vizionarilor şi mai puţin una a tehnicienilor iar
educaţia şi gândirea se generalizează. Suntem din ce în ce mai preocupaţi de
viitorul îndepărtat şi nu ne pasă de viitorul imediat. Ne gândim mai mult la
rezultat decât la calea de atingere a unui anumit rezultat.
Astfel Guvernul şi
Domnul Prim-Ministru ar trebui să fie mai preocupat de găsirea tehnicienilor şi
a birocraţilor care să-i implementeze politicile publice, să-i spună cum se
modifică o lege, cum se defineşte o taxă, cum se reglementează un domeniu, cum
se combate evaziunea fiscală, etc. decât
să strângă nu ştiu ce Sfat al Înţelepţilor. Prea multă vreme România a fost
condusă de oameni înţelepţi. Avem nevoie doar de oameni inteligenţi, tehnici şi
perseverenţi. Avem nevoie de oameni educaţi concret şi nu de oameni vizionari.
Viziunea fără tehnicitate ne-a adus unde suntem. Aşa s-au cheltuit milioane de
euro pentru autostrăzi care nu există.
Am dezvoltat o cultură
a lipsei de concreteţe la toate nivelurile şi în toate mediile. Am devenit
politicieni, în sensul că am uitat că pentru a juca fotbal trebuie să avem
şireturile legate şi nu neapărat să cunoaştem strategia lui Mourinho. De la
guvernare şi până la fotbal, de la educaţie şi până la alimentaţie, de la
cultură şi până la condusul maşinii, am abandonat abordarea pragmatică,
concretă şi temeinică în detrimentul abordării globale, nerealiste şi
teoretice.
Nu trebuie să avem un
Guvern format din laureaţi ai Premiului Nobel după cum nu trebuie să devenim o
ţară formată doar din Shakespeare, Eminescu şi tot aşa, pentru a trăi mai bine.
M-am oprit zilele trecute, într-o dimineată la intrarea în Bacău să întreb un
taximetrist unde este o anumită stradă (căutam Tribunalul şi nu-l găseam).
Răspunul acestuia este pentru mine dovada supremă a tehnicităţii: în mai puţin
de 5 secunde mi-a răspuns ca strada indicată de mine nu există în Bacău. Şi
avea dreptate. Eu greşisem numele străzii, spunând una din Bucureşti.
De astfel de oameni are
nevoie Guvernul şi mediul de business din România pentru a face lucrurile să
meargă. De oameni care-şi cunosc profesia şi meseria la modul concret şi nu la
nivel principial şi general. Suntem prea săraci şi problemele sunt prea
concrete pentru a ne permite luxul de a avea o abordare generală şi teoretică.
Germania este în continuare motorul Europei pentru că trăieşte din
competitivitate; Italia l-a numit pe Mario Monti ca prim-ministru, un tehnician
desăvârşit. Şi tot aşa.
Generalitatea, viziunea
şi politicile vs. Rigoare, tehnicitate şi realitate.
În ceea ce mă priveşte aş
opta pentru tehnicitate întrucât:
- Codul fiscal
are nevoie de tehnicieni care să definească în mod concret sfera de aplicare a
impozitului pe profit, sau pentru a defini în mod corect raportul juridic fiscal,
spre exemplu şi nu de „înţelepţi”.
Societatea contemporană abundă în generalitatea abordării, deşi problemele
existente sunt concrete şi imediate. Fiscalitatea în general, are nevoie de
tehnicieni de sus până jos, de la ministru până la funcţionarul de la ghişeu
pentru a evita situaţiile în care ţi-se cere „ştampilă pe timbru”. - Sănătatea are
probleme concrete, după cum proiectul de lege privind sănătatea trebuie să fie
concretă şi nu să abunde în generalităţi şi politici. Trebuie definit raportul
dintre medic şi pacient, trebuie stabilită responsabilitatea sistemului la
nivel individual. Cum creşti calitatea actului medical atât la nivel
profesional cât şi la nivel administrativ, este o întrebare la care doar
tehnicieni pot să răspundă şi nu politicienii. Cum faci ca medicul să fie
informat şi educat profesional este o problemă a tehnicienilor şi nu a
politicienilor sau a politicilor. - Educaţia are
probleme concrete care nu au fost rezolvate de legea educaţiei, recent
adoptate. Spre exemplu, problema acreditării nu a fost rezolvată, soluţia fiind
moştenită din legislaţia veche. Aşa se întâmplă când compromisul politic se
face la nivel de politici şi nu la nivel de soluţii concrete. Generalitatea şi
nepriceperea sunt din ce în ce mai uşor de observat în actele normative
adoptate de Guvern sau alte autorităţi publice. - Procedurile
se fac cu tehnicieni pentru a nu deveni birocratice. Vedeţi spre exemplu câte
cereri trebuie să depui pentru a înmatricula o maşină. Procedurile nu se fac cu
politici ci cu oameni concreţi care să stea să gândească un sistem de sus până
jos şi de la stânga la dreapta. Lipsa tehnicienilor face să existe proceduri
neintegrate în sistem, să plăteşti TVA-ul pe bază de CIF şi la administraţia
unde ai sediul profesional iar impozitul
pe venit pe bază de CNP şi la administraţia unde ai domiciliul.
