- Între sfinți și ticăloși există Nehliudov
Berdiaev (în „Filosofia lui Dostoievski”) încearcă să demonstreze că ceea ce a spus Leontiev despre ruşi cum că aceştia pot fi fie sfinţi, fie ticăloşi este pe deplin aplicabil. Personajul lui Dostoievski (Mîşkin – „Idiotul”), al lui Tolstoi ( Nehliudov, „Învierea”) respectiv al lui Gogol ( Cicikov, „Suflete moarte”) acoperă pe deplin gama calităţii umane situată în spaţiul dintre omul mediu şi cel excepţional, invalidând într-un fel dihotomia lui Leontiev/Berdiaev.
Dacă Cicikov, colecţionarul sufletelor moarte, este omul mediu, Nehliudov, este omul deosebit rezultat al educaţiei revelate de propria conştiinţă, Mîşkin, fraierul contemporaneității noastre este excepţionalismul uman, fiind „născut” şi nu „făcut” în felul acesta întrucât starea sa nu este rezultatul conştiinţei sale excepţionale ci a propriei naturi. Tabloul personajelor trebuie întregit cu „ticălosul sadea” reprezentat de Feodor Pavlovici Karamazov (Karamazov tatăl) şi Smerdeakov (cel de-al patrulea frate Karamazov).
- Baroul și UNBR mijlocitori ai interesului public
Calea Golgotei (de la ticălosul sadea până la excepționalul prin natură) o poate parcurge atât omul, în mod individual dar și instituțiile, ca entități abstracte ce concură la organizarea oamenilor. Aici putem cuprinde atât Statul cât și ceea ce ne interesează la momentul de față și anume Baroul și UNBR în condițiile în care toate aceste entități abstracte protejează interesul public (diferit de suma intereselor individuale) astfel încât fiecare interes individual în parte să nu fie alterat în substanța sa.
Diferența dintre Stat, Barou și UNBR este dată de faptul că cel dintâi exercită în mod nemijlocit un interes public, în timp ce cele din urmă instituții nu concură în mod nemijlocit la exercitarea unui interes public, ci au grijă ca membrii[1] săi (avocații) să fie atât de bine organizați încât să poată contribui la protejarea interesului public (dreptul la apărare garantat, democrație, stat de drept etc.).
Faptul că atât Baroul cât și UNBR sunt calificate drept instituții de interes public (lato sensu) nu schimbă faptul că nu acestea concură la realizarea interesului public ci membrii săi, de care trebuie să aibă grijă. Democrația, Statul de drept, Dreptul la apărare, Dreptul de acces la Justiție se întâmplă când fiecare dintre membrii Baroului își exercită profesia fie pe calea asistenței judiciare, fie prin intermediul reprezentării intereselor Clientului în fața instanțelor judecătorești, spre exemplu.
Statul are grijă cu înțelepciune (în teorie) de interesul public, în timp ce Baroul și UNBR au grijă ca membrii săi (avocații) să-și exercite profesia astfel încât interesul public (accesul la justiție, statul de drept, democrația, etc.) să fie cât mai bine protejat, având astfel poziția unui mijlocitor. Statul este un prestator nemijlocit, în timp ce Baroul și UNBR sunt intermediari între interesul public și avocați, având grijă ca avocații să fie organizați și pregătiți în vederea protejării interesului public.
Statul s-a născut ca o necesitate supremă cu o justificare obiectivă, în timp ce instituțiile noastre superioare (Baroul și UNBR) nu au depășit stadiul necesității legislative (impuse de lege) astfel încât să devină necesități obiective, factuale fără de care interesul public să nu poată fi realizat pe deplin.
- Fundamentarea extrinsecă în opoziție cu cea intrinsecă pentru Barou și UNBR
Drumul Golgotei pentru profesia noastră este între aceste două limite – necesitate legislativă și necesitate obiectivă/factuală. Între aceste două limite, Baroul și UNBR se pot opri la stadiul lui Cicikov sau pot ajunge la nivelul lui Nehliudov sau chiar al lui Mîșkin (idealul suprem). Fundamentarea exclusiv extrinsecă a necesității celor două instituții – Barou și UNBR – fie prin mecanisme legislative, fie prin intermediul jurisprudenței Curții Constituționale nu concură în niciun fel la întemeierea obiectivă a necesității existenței acestora.
Folosirea unor instrumente exterioare de întemeierii a necesității celor două instituții nu este benefică pe termen lung, ducând instituțiile în zona colecționarilor de suflete moarte (profilul lui Cicikov), în timp ce fundamentarea intrinsecă, fără mijloace externe stabilește definitiv atât Baroul cât și UNBR-ul în zona excepționalismului vocațional (profilul lui Mîșkin sau cel puțin al lui Nehliudov).
Dacă modificările la legea de organizare a profesiei sunt realizate doar pentru că avem avocați, membrii ai ParlamentuluI (adică doar pentru că putem și vrem) sau dacă modificăm condițiile de cvorum pentru Adunările Baroului fără să ne intereseze interesarea participării la aceste Adunări în mod voluntar și din interes real și efectiv nu vom face altceva decât să contribuim în continuare la o fundamentare artificială a unei existențe instituționale ce la cea mai mică adiere de vânt este pusă sub semnul îndoielii.
Atât Baroul cât și UNBR trebuie să se întrebe în mod real și serios care le este rațiunea existenței, ce pot face în mod substanțial astfel încât dezinteresul față de cele două instituții să nu mai fie atât de semnificativ, întrucât doar fundamentarea existențială pe baza legii și a jurisprudenței Curții Constituționale nu (mai) sunt suficiente în condițiile în care trăim vremuri în care chiar existența Statului (în accepțiunea clasică) este pusă la îndoială.
Este
vremea ca aceste două instituții să-și justifice existența organizațională și altfel
decât prin intermediul instrumentelor extrinseci – legea sau instanțe
superioare – astfel încât din Cicikovi să devenim Mîșkini sau cel puțin
Nehliudovi întrucât Comisarul Mario Monti și discuțiile stârnite de acesta acum
mulți ani cu privire la liberalizarea profesiei de avocat nu sunt departe, iar
probabil că un alt Bota dar mult mai educat ar putea să pună serios sub semnul
întrebării existența celor două instituții dacă lucrurile nu se schimbă.
[1] Nu împărtășesc părerea expresă a legiuitorului conform căreia Avocații sunt membrii Barourilor, care la rândul lor formează UNBR. Privirea de ansamblu asupra Legii de organizare determină o altă concluzie din punctul meu de vedere și anume că există o relație extrem de directă inclusiv între avocați și UNBR, spre exemplu.
