In multe feluri poate fi definit sau folosit intelectualul, insa destinul acestuia nu rezulta din disocierea omului de opera sa ci tocmai din confluenta celor doua.
Vedeti ce spune Lucian Boia in cartea sa despre destinul intelectualitatii in perioada 1930-1950, respectiv Adrian Marino in Viata unui Singur Om. Nu in ultimul rand o face si Mircea Cartarescu in Eminescu visul chimeric.
Eram elev cand Marin Sorescu, intrebat fiind ce a vrut sa spuna prin Iona, a raspuns ca in niciun caz ceea ce spun criticii literari. Opera, disociata de contextul care o invecineaza nu poate fi inteleasa in totalitate.
Aceasta nu inseamna ca simpatiile umane le relativizeaza pe cele culturale, sau invers, intrucat poti sa-i admiri opera lui Calinescu sau pe cea a lui Sadoveanu chiar daca sti ce au facut cei doi in plan politic si personal; acest gen de cunoastere iti ofera contextul intelegerii.
