România este peste tot la fel (de principiu).
Nu există observator/participant privilegiat – este teoria conturată când Copernic a venit și a inversat ordinea lucrurilor prezentată de Ptolemeu – Pământul se învârte în jurul Soarelui și nu invers.
La nivel individual, noi încă avem impresia, convingerea că alții sunt așa și pe dincolo, că noi suntem perfecți sau aproape perfecți, că politica si politicienii sunt vinovați, că lucrurile se întâmplă în comunități mari (orașe, Municipii, Capitala, etc.) și mai puțin în comunitățile noastre, etc.
Noi credem despre noi că suntem privilegiați, că suntem diferiți. Deși teoria științifică de mai sus zice că nu există un astfel de participant privilegiat, noi considerăm, fiecare în parte că suntem privilegiați față de ceea ce se întâmplă la nivel colectiv în afara noastră: alții și nu noi sunt vinovați/implicați în starea generală a societății în care trăim.
Pe scurt noi considerăm că avem poziția privilegiată a nevinovatului, a inocentului, a captivului, a celui ce poate identifica vinovatul în exteriorul său (politicianul de principiu). Fiecare în mod individual se consideră terț privilegiat: alții sunt vinovați. Este boala ce macină România atât la nivel macro dar și la nivel micro, oricât de mică ar fi dimensiunea comunității.
Corbeanca. Localitate în Județul Ilfov, la aproximativ 20 de km de București. Una dintre localitățile cu gradul cel mai mare de migrație urban-rural (dinspre urban spre rural). Localitate cu păduri și lacuri, cu zone rezidențiale extinse și de principiu fără blocuri de locuințe (ci doar case individuale). Vreau să spun că există toate premisele pentru a se considera această localitate ca fiind diferită de restul României (dacă adoptăm teoria participantului privilegiat, la modă în România).
Realitatea însă este diferită și confirmă teoria științifică mai sus menționat în acord cu care toți participăm la crearea realității din jurul nostru în mod egal. Și facem lucrul acesta nu prin modalitatea în care ne exercităm dreptul la vot (alegem Primar și Consiliul Local) ci prin modalitatea în care ne exprimăm ca cetățeni prin mijloace non-politice (cum ne integrăm în comunitate fără a avea nevoie de intervenția autorității publice).
Înaine de a avea niște drepturi de natură politică (dreptul de a alege și a fi ales) avem niște drepturi de natură socială, ce pot fi exercitate fără intervenția autorității publice, adică propria voință și educație ne sunt suficiente (ar trebui să ne fie suficiente) pentru a face respectivele drepturi eficiente.
De altfel, și Tocqueville dar și H. Arendt confirmă relația invers proporțională dintre intervenția autorității publice în cadrul unei societăți și gradul de eficiență al drepturilor numite mai sus ca fiind sociale; cu cât este mai mare eficiența drepturilor sociale cu atât intervenția autorității publice este mai scăzută.
Sau altfel spus, drepturile de natură socială (ce au la bază voința, conștiința și educația fiecăruia dintre noi) pot fi suficiente pentru a crea un nivel minim de confort și securitate socială pentru respectiva comunitate. Nu avem nevoie de autoritatea publică pentru a atinge un anumit nivel de confort.
De asemenea, sunt drepturi din acestea sociale ce nu au nevoie nici măcar de un grup de oameni pentru a deveni efective, ci faptul că unul dintre noi nu-și aruncâ gunoiul pe stradă sau nu merge cu viteză, sau nu face zgomot dincolo de anumite limite, poate fi suficient din perspectiva minimului de care vorbeam anterior.
Despre ce vorbesc?
Vorbesc despre 1) faptul că gunoaiele ce ajung în Pădurea Petrești (observate ex propriis sensibus) sau în Pădurea Tamaș (observate virtual) provin nu de la autoritățile publice, ci de la fiecare dintre noi, de la cei ce ne construim case în Corbeanca, vorbim despre educație și subiecte eco-friendly, la modă acum, dar nu știm să ne gestionăm propriul gunoi.
Discut despre 2) mașinile conduse ce noi, de cei ce ne intoarcem acasa seara de la birou, trecând prin zone rezidențiale (vedeți str. Crizantemelor, str. Florilor, etc.) unde există limite de viteză (30 km/ora), copii cu biciclete pe stradă, ating viteze superioare acestor limite, ajungând la limita pericolului public. Vedeți cum se respectă semnele de circulație pe str. Unirii, etc. Mașinile sunt ale noastre și nu ale autorităților publice.
Pun în discuție 3) zgomotul ambiental produs nu de autoritățile publice ci de faptul că nu știm cum să ascultăm muzică, când să tăiem gazonul ( de principiu sâmbăta sau duminica la prânz), etc. De asemenea nu autoritățile publice sunt implicate.
Vedeți 4) mașinile parcate pe trotuarele aferente străzii principale din Corbeanca. Este imposibil să mergi pe jos sau cu bicicleta pe respectivele trotuare. Noi le blocăm nu Primăria. După cum tot noi blocăm intrările în magazinele din zonă.
Nu mai zic nimic de animalele hrănite/întreținute pe stradă, de terenurile neîngrădite sau necurățate, de casele/șantierele începute și neterminate după mulți ani, zonele aferente propriilor proprietăți neîngrijite, etc. Toate acestea țin de noi și nu de autoritățile publice.
Și numai aceste 3 aspecte (Gunoaiele, Mașinile folosite corespunzător, zgomotul), gestionate în mod individual, cu responsabilitate, empatie și bună credință ar putea crea un nivel de securitate și confort social superior celui actual, și aceasta fără a fi necesară intervenția autorității publice.
Că autoritatea publică face sau nu face ce trebuie este o altă problemă și o altă discuție; inacțiunea autorității publice este în perfectă consonanță cu restul țării (nimic nou sub Soare pe acest aspect). Aici putem discuta inclusiv despre modalitatea în care partidele politice au tratat această Comună (vedeți Campania electorală, vedeți ce a făcut PNL – nu are candidat la Primărie, ce a făcut PSD, ce a făcut PMP – nu face Campanie electorală, ce a făcut USR/PLUS – cum au reușit să-și dea șuturi unul altuia, etc).
Dar este o chestiune politică…nu ține exclusiv de voința fiecăruia dintre noi luat individual.
Vom ajunge să fim tratați cum trebuie din perspectivă politică atunci când drepturile individuale mai sus menționate vor fi pe deplin eficiente.
