Poate ca pentru unii e mai bine așa, sau poate că pentru unii situația nu este notorie, vizibilă, dar în mod cert sunt unii ce simt, ce văd că lumea aceasta, la nivel macro dar și la nivel micro, pe fiecare sector de activitate în parte și-a pierdut magia, sclipirea; lucrurile sunt la fel peste tot, rezultatul este același peste tot, mijloacele de obținere a rezultatului anterior menționat sunt la îndemână fiecăruia independent de nivelul de resurse cheltuite pentru obținerea respectivului rezultat.
Nu mai există circumvoluțiuni, urcușuri și coborâșuri, totul este drept, scanabil și predictibil încă de la început – dacă faci asta și asta sigur ajungi acolo. Orice necunoscută, orice imprevizibil, orice aspect cu o vocație scăzută a determinării, aspect pentru care aveai nevoie de ceva excepțional, ceva profund și esențial, au dispărut creându-se impresia că lumea în care trăim, viața pe care o trăim este complet la vedere, în totalitate la îndemână, pe de-a întregul observabilă din prima și dintr-o privire.
Asumarea acestui fapt – nu există magie în lume, nu există chestiuni excepționale ci totul este la vedere, face atât de ușoară și discuția despre inteligența artificială, despre rolul acesteia în viața noastră, despre utilitatea abundentă (așa cred ei) a acesteia pentru noi. Ideea este așa – standardizarea, conformismul, unilateralitatea rezultatului – succes, bani, vizibilitate, toate acestea, au îndepărtat orice nevoie de magie în lume; puține sunt zonele în care necunoscutul să fie asumat ontologic (ca existență) la nivelul în care este nevoie de ceva magic, ieșit din comun pentru a-l dezvălui.
Ne-am stabilizat la un nivel crescut de mediocritate, pe mejdina ce separă extremele împuținării cognitivo-culturale, astfel încât suntem mai curând în contact cu necunoașterea din ignoranță (pentru că nu ne interesează) decât cu necunoașterea din neputință (pentru că nu putem, adevărul științei prin definiție având un caracter temporar). Mulți sunt factorii ce ne-au adus în această situație, dar acum importantă este starea și mai puțin ce a contribuit la această stare. Mai întâi ne asumăm starea de beție și apoi vedem ce putem face pentru a scăpa de aceasta.
Noi nu avem nevoie de înțelepciune, de genialitate, de frumos, de Bine, de Adevăr, de nimic excepțional ce nu poate fi obținut printr-un demers de felul click. Am redus Omul, individul, cetățeanul, animalul, cum vreți dumneavoastră la ceva absolut banal, previzibil, determinabil în totalitate și fără niciun rest care să necesite Magie, Frumusețe, Genialitate, Bine, Adevăr, Muncă. Aceasta-i definiția snobismului, nobili fără de noblețe.
