Aici si Acum totul poate fi judecat, căci justiția este și efectivă dar și totală (cel puțin din perspectiva vocației). Preocuparea omului este să ducă Justiția în cele mai mici cotloane și unghere, să nu rămână nicio urmă de praf neștearsă de mătura Justiției. Dreptul de acces la Justiție este Crezul laic al umanității. Nu utilitatea profană a acestui lucru o pun la îndoială ci încerc să-mi imaginez dialogul Marelui Inchizitor al lui Dostoievski cu Isus, purtat nu în vremea Inchiziției Spaniole ci astăzi, în vremea CEDO, Curții Constituționale, CJUE, în timpul instituțiilor juridice croite să ducă Justiția la firul ierbii. Mai pe românește, după regulile în vigoare ar putea (I) Hristos să fie supus unui proces juridic sau (II) Creștinismul are vocația de a fi scrutat juridic de terțul instituțional?
Nici întrebările de mai sus dar nici eventualel răspunsuri nu sunt ceva nou pentru lumea în care trăim. Încă din vremea Conciliilor, Biserica și-a pus problema raportului dintre laic și profan creând ceea ce se numește teoria celor două Doctrine sau a celor două Cetăți (cea Cerească respectiv cea Terestră). Raportul dintre cele două Cetăți este încă dezbătut (mocnit și tacit, dar încă în curs), așa că nici despre aceasta este vorba aici ci altceva vreau să discutăm și anume criteriile juridicizării/normativizării, adică în ce fel deosebim ceea ce poate fi dedus judecății de ceea ce nu poate fi analizat (lato sensu) juridic, iar sub acest aspect convingerea mea este că atât atunci dar și acum ceea ce ab initio nu putea fi analizat juridic, nici illo tempore nu poate fi încapsulat juridic.
După ce sute de ani omenirea s-a străduit să ducă Dreptul peste tot, să-l facă accesibil tuturor ipotezelor și situațiilor, vine o vreme când omul începe să se miște în contra acelor de ceasornic, adică să încerce să identifice acele situații și ipoteze ce nu pot fi scanate juridic, ce nu pot fi concepute în termeni juridici, iar filosofia științei este elocventă în acest sens atunci când spune că Dictatura adevărată (neîntâlnită încă) va fi aceea ce va reuși să juridicizeze regulile matematicii, spre exemplu. Când Știința va fi condusă după regulile Statului, formalizate în legi și acte normative, atunci vom știi că Dictatura perfectă și de neînlocuit va fi venit și pe aceste meleaguri.
Dedus judecății poate fi doar ceea ce nu are alte reguli de funcționare și soluționare. Dacă ceea ce poate fi soluționat altfel (pe cale amiabilă, spre exemplu) poate fi dedus judecății (are vocația juridicizării), ceea ce funcționează altfel (după alte criterii decât cele juridice – știința și credința spre exemplu) nu are nici măcar aptitudinea, vocația de a fi supus cenzurii juridice. Acesta este de altfel criteriul în baza căruia stabilim ceea ce se poate deduce judecății de ceea ce nu se poate deduce în niciun fel judecății.
Matematica nu poate fi dedusă judecății întrucât are propriile sale reguli de funcționare. Gândirea pe cont propriu nu poate fi dedusă judecății decât în sistemele totalitare unde oamenii puteau fi condamnați nu pentru ceea ce făceau ci pentru ceea ce se considera că gândesc. Credința de asemenea nu poate fi deslușită de instrumentele juridice întrucât are mecanisme și instrumente extrem de personale de organizare și funcționare. În niciun act normativ nu vom găsi acest principiu, al sferei de cuprindere a juridicului, a criteriului în baza căruia putem deosebi între ceea ce poate fi dedus judecății de ceea ce nu poate fi dedus judecății aceasta și pentru că în 2000 de ani nimănui nu i-a trecut încă prin cap să normeze ceea ce este deja normat. Statul cu a sa consecință – activitatea de înfăptuire a justiției – a umplut un gol, a intervenit acolo unde regulile de funcționare nu existau sau dacă existau acestea erau flagrant greșite. Filosofia, știința și religia aveau deja norme proprii de funcționare așa ca nu era niciun gol de umplut sau nicio regulă de înlocuit în condițiile în care regulile de funcționare a celor dintâi erau superioare și sunt în continuare regulilor instituite de către Stat întrucât au caracteristica firescului.
