Războiul (și acesta) are o particularitate. Nu-i despre ceva material. O parte folosește mijloace materiale (rudimentare chiar) pentru a obține/proteja niște idei, în timp ce cealaltă parte pune în discuție Idei și Valori pentru a obține niște rezultate puțin mai (a)ideatice. Sau despre Ideile ce produc vs. Mijloacele ce creează.
Fizica (în special cea atomică) ne-a arătat că pe măsura ce creștem granularitatea analizei îndepărtăm categoriile/grupurile/categorisirile menite să suplinească necunoașterea (punem cât mai multe situații sub aceeași ipoteza pentru a îndepărta/nu recunoaște ignoranța/faptul că nu știm totul despre lumea în care trăim); am început cu Categoriile lui Aristotel și sfârșim cu atomul lui Planck/Schrodinger/Bohr, etc.
Așa-i și în gândire/analiză – trebuie sa încercăm să îndepărtăm (sau să diminuăm pe cât posibil) cât mai mult din categoriile/grupurile de situații/categorisirile ce ne sunt impuse (de inerție, de timp, de necunoaștere, etc.). Doar îndepărtând/împuținând categoriile mari (Estul si Vestul, SUA si Rusia, conservatorii și neomarxiștii, ce a făcut unul în trecut face și altul în prezent, etc.), ajungem la o granularitate a situației ce ne arată că Razboiul acesta este despre Idei și Valori mai curând, chiar dacă acestea sunt diferite, atipice chiar.
Rusia caută relevanța[1] (atât în contextul internațional dar și in plan istoric), (re)confirmarea că în partea aceea de lume poate face ce vrea, pune la încercare sistemul de valori al lumii occidentale, vrea să abandoneze ceea ce Huntington (Clash of Civilizations) numeste Torn state (nehotărâtă dacă-i cu Asia sau cu Europa).
Se poate vorbi inclusiv de faptul că China și Rusia caută haosul nu neapărat teritorii. Cauta să scoată din joc sistemul Occidental (lato sensu, Europa + USA+Australia+Japonia) acela în care regulile și principiile sunt respectate în egală măsura (într-o proporție semnificativă), modificările se fac dificil și in timp, regulile sunt la vedere pentru toată lumea, la fel și încălcările acestora.
Rusia/China caută o lume în care dezordinea să fie instaurată, regulile și principiile să fie netransparente, să le știe doar unii, la fel și încălcările. Pe scurt, Putin se luptă cu o idee, aceea de a crea o lume a șmecherilor și bombardierilor, a celor ce pot face ce vor și când vor, doar pentru că pot și vor. Iar Occidentul știe lucrul acesta. A înțeles că bătălia este despre viitor și despre o idee și nu neapărat despre teritorii. Căci dacă se poate în Ucraina, poate se va putea și în partea cealaltă de lume – pe lângă China.
Iar noi vorbim despre haos și dezordine într-o lume în care excepția este organizarea și principiul general aplicabil (și nu unilateral, doar unora dintre noi și niciodată nouă înșine). La început Dumnezeu a făcut cerurile și pământul, zice Facerea din Biblie. De ce creierul uman nu vede doar un atom (sau oricum un număr mic de atomi) se intreabă Schrodinger. Tot el spune ca din cauza faptului ca mintea umana/creierul are nevoie de organizare, percepe doar organizarea (atomii organizai). Aceasta poate avea legătură și cu faptul că în decursul evolutiei creierul s-a dezvoltat dupa ce atomii erau deja organizati în forme suficient de complicate (Dumnezeu a creat omul dupa ce a creat cerurile si pamantul); creierul nostru nu stie cum erau atomii înainte de a se organiza/agrega.
Ceea ce noi vedem la nivel macro ca fiind organizare are la baza o dezorganizare de la nivel micro/atomic (order-from-disorder zice Schrodinger). Ordinea și dezordinea sunt prezente în viata noastră deopotriva, mai mult decat am considera. Vocatia noastra (a oamenilor) este sa facem ordine din dezordine. Desi am ajuns pe Pamant dupa ce atomii capatasera deja o forma organizata, pastram inca in memoria noastra genetica/moleculara dezordinea de la nivelul micro/atomic. Nu putem scapa de dezordine, dupa cum nu putem sa ne ferim de organizare. Demersul acesta retrospectiv al stiintei este menit sa inteleaga Dezordinea si nu Ordinea de la nivelul Macro.
Că Rusia a fost funciară și brutală când este vorba despre dialogul ideilor, este o altă discuție dar în niciun caz modalitatea de dialog nu îndepărtează obiectul dialogului/luptei – ideea.
Occidentul folosește idei si valori (am putea spune că este mai civilizată din această perspectivă a mijloacelor de dialog) pentru a obține însă niște rezultate materiale: decuplarea de la energia rusă, inclusiv în conștiința publică occidentală, întărirea idei de energie regenerabilă și împingerea Rusiei (nu și a Ucrainei) în Asia.
Problema cu Occidentul este că nu întelege opinia publică. Crede că aceasta a reacționat așa întrucât agresorul este Rusia.
În realitate opinia publică a fost stârnită de o idee – agresiunea unui stat suveran și războiul ca modalitate de lucru. Și mă tem că va rămâne un modus vivendi, în sensul că bunul simț comun va reactiona la fel și când agresorul va fi altcineva decât Rusia. Aceasta pentru ca lumea s-a schimbat, starea de confort despre care se tot vorbește de câțiva ani (confortul ce a distrus Imperiul Roman) este mai curând la nivel ideatic decât la nivel material.
Astăzi în lume sunt idei și informații care pot justifica aproape orice; trecerea timpului și nivelul dezvoltării intelectuale a creat o abundență de informații si idei. Ceea ce decide durabilitatea sau reziliența respectivelor idei/informații nu este nici cât de logice, cât de obiective sau cât de substanțiale sunt acestea ci voința oamenilor, unde vor oamenii să se ducă în viitor, ce vor să facă cu viitorul lor.
Ideile și informațiile sunt folosite nu pentru a justifica trecutul ci pentru a crea viitorul pe care oamenii și-l doresc. Iar astăzi oamenii/conștiința publică vrea altceva și vrem nu vrem ideile și informațiile vor fi judecate dupa această voință a oamenilor pentru libertate. Rusia (ca instituție) este neschimbată, politicienii ruși sunt neschimbați, au aceleasi idei, perspective si metehne.
În schimb lumea din jurul lor s-a schimbat si de aceea oamenii care ieri nu reacționau la ipocrizie si minciună astazi o fac. Razboiul acesta este pe punctul să rezolve multe lucruri. Ipocrizia Occidentala (a bunului simț occidental și nu a politicienilor) se transformă, Rusia își va lămuri multe aspecte ideatice ce durează de pe vremea țarilor (Petru cel Mare), inclusiv locul si aspiratiile ideaționale.
Berdiaev spune (în Filosofia lui Dostoievski) ca Leontiev credea că rusul poate fi doar sfânt sau ticalos, nu exista calea de mijloc (desi Cicikov al lui Gogol ar putea fi un intermediar). Exceptionalismul rus, identic până la un punct cu cel american (Doctrina Truman), are la bază Sfintenia rusă despre care vorbeste Leontiev/Berdiaev. Constiinta publică occidentală a atenuat până la realism exceptionalismul american. Vom vedea dacă Razboiul si constiința publică rusă/slavofilă vor aduce excepționalismul rus spre zonă de ticăloșie despre care vorbea Berdiaev sau spre tărâmul realismului (nu totdeauna excepționali).
De aceea spun că Cicikov al lui Gogol (Suflete moarte) poate fi un bun reper pentru excepționalismul rus, în condițiile în care aceste reprezintă cale de mijloc dintre excepționalismul/sfințenia rusă (Mîșkin/Nehliudov) și Smerdeakov.
[1] Putin’s speech on Ukraine – https://www.reuters.com/world/europe/extracts-putins-speech-ukraine-2022-02-21/?fbclid=IwAR0kIMRLEAXntJFzUKyqahAKaYRHMJ-fY2wOD4RcmIkJlOsnyS8BC4AlheE
“At the same time, we are receiving a signal from some European capitals, saying what are you worried about, this will not happen literally tomorrow. Yes, in fact, our American partners are also talking about this. Well, we answer, if not tomorrow, so the day after tomorrow. What does this change in a historical perspective? Basically, nothing. “
