Ce au în comun Monarhia şi Republica? Multe lucruri le apropie după cum la fel de multe le şi despart. Am să menţionez doar unul singur, respectiv faptul că ambele forme de guvernare privesc oamenii şi destinele acestora.
Ce au în comun Regele Mihai şi Barack Obama? Dincolo de vârstă şi de context, respectiv celelalte aspecte substanţiale există un punct comun: nevoia de viziune. Obama vorbea acum ceva vreme despre nevoia copiilor de a colora dincolo de linii (colour out of the lines) pentru ca Regele Mihai să vorbească despre ţara copiilor. Dincolo de contexte, rămâne o realitate: avem posibilitatea să ne raportăm la trecut fără părtinire pentru a putea concretiza viziunea discursului.
Multe secole omenirea s-a zbătut să-şi elibereze conştiinţa de miturile religioase sau de cele seculare. Omenirea face pasul de la folosirea religiei şi secularităţii ca instrumente constrângătoare la utilizarea acestora ca fiind elemente de interpretare şi înţelegere. Individul îşi asumă o stare de religiozitate sau de secularitate în mod intenţionat şi liber şi nu pentru că ar fi constrând în vreun fel de ceva să procedeze astfel. Libertatea de conştiinţă este câştigul perioadei în care trăim. Această libertate trebuie să facă şi pasul următor, acela de a se raporta la economie şi politică în acelaşi mod: ca instrumente de interpretare şi înţelegere. Când vom înţelege că cele două planuri ale secularităţii sunt doar nişte instrumente care pot fi utilizate în mod liber atunci vom evita greşelile trecutului şi vom putea discuta liber şi fără pasiune despre contexte şi istorii.
Sigur că în ambele cazuri, astfel de rostiri pot fi considerate şi jocuri de cuvinte, ceea ce nu este exclus, însă ceea ce este important este faptul că Regele Mihai şi Obama, sau cei care le scriu discursurile, simt faptul că lumea se schimbă, se aşază şi se restructurează. Nimeni nu ştie care este direcţia exactă. Ceea ce simt cu toţii este schimbarea totală: se schimbă economia, valorile individului, contextele sociale, etc.
Libertatea conştiinţei ne permite să colorăm dincolo de linii sau să fim vizionari, întrucât înţelegem că economia şi politica sunt alte instrumente, la fel ca religia sau filosofia, pe care lumea le poate folosi sau le poate ignora. Aceeaşi libertate ne permite să dărâmăm şi miturile istorice. Astăzi, BBC vorbea despre nevoia de reinterpretate a miturilor istorice http://www.bbc.co.uk/news/magazine-15428024. Atenţie: una dintre ţările conservatoare în relaţia cu monarhia vorbeşte despre reaşezarea istorie în limite raţionale. Acelaşi lucru trebuie să-l facem şi noi cu Regele Mihai, să-l aşezăm în contextul istoric şi politic potrivit. Oricare ar fi acela. Nu trebuie să ne fie frică de dialog şi dezbatere.
Omenirea a evoluat în salturi şi nu linear. Din totdeauna crizele au fost un bun prilej pentru reaşezarea valorilor. Nu este cea mai mare criză a omenirii. Vedeţi mai jos ce spune The Economist-http://www.economist.com/blogs/dailychart/2011/10/stockmarket-returns-20th-century. Este în schimb cea mai mare criză morală a omenirii, căci miturile sociale, religioase, politice şi economice ne împiedică să colorăm out of the lines.
Omenirea a uitat să-şi caute Fericirea. Indivizii sunt preocupaţi de orice dar nu de propria fericire. Steve Jobs spunea ca fiecare individ trebuie să-şi găsească fericirea. Cum să putem face acest lucru dacă avem minte plină de standarde şi fantasmagorii istorice sau de altă natură. Fuga de clişee ar trebui să se intituleze mişcarea socială specifică acestui mileniu. Mai jos ce spune The Economist despre Fericire. http://www.economist.com/blogs/dailychart/2011/10/inequality-and-appiness.
Criza pe care o trăim cu toţii este una a clişeelor. The Economist – http://www.economist.com/blogs/dailychart/2011/09/r-word-index.
