Simplificarea si profesionalizarea. Ca orice economie de piata la inceput, respectiv sector de activitate in devenire (piata avocaturii), succesul in afaceri era determinat de abordarea instinctuala respectiv inteligenta emotionala. Maturizarea pietei (atat a celei globale cat si a celei sectoriale) a determinat profesionalizarea afacerii, in sensul ca abordarea teoretica este aplicata contextual, in raport de particularitatile faptice, astfel incat afacerea sa aiba personalitate. Daca la inceput afacerea era condusa dupa instinct si simt, rezultand un anumit gen de personalitate pentru respectiva afacere, in ultimii ani se observa din ce in ce mai mult tendinta de a da mai multa personalitate afacerii, utilizand in mod constructiv si realist informatiile teoretice obtinute. Astazi personalitatea afacerii este profesionalizata, spre deosebire de inceputuri cand personalitatea era emotionala.
Profesionalizarea afacerii aduce cu sine si simplificarea constructiva a procedurilor aferente afacerii. Complexitatea, de multe ori gratuita este invers proportionala cu gradul de profesionalizare al afacerii. Cu cat fundamentele teoretice, specifice unei anumite afaceri, lipsesc cu atat gradul de complexitate al respectivei afaceri creste.
Cat priveste piata avocaturii, desi greu de incadrat in tiparele obisnuite ale unei afaceri clasice, aceasta a dobandit suficiente elemente cuantificabile, invecinate cu afacerea propriu-zisa, fara ca aceasta sa insemne ca trasaturile fundamentale ale avocaturii, inclasabile intr-o anumita matrice de business sunt esential afectate. Tocmai aceasta juxtapunere intre elementele esentiale ale avocaturii, elemente care determina o clasificarea non-business, si elementele imprumutate din lumea afacerilor, fac din firmele de avocatura o afacere cu multa personalitate profesionalizata. Nu exista o proportie matematica intre cele doua elemente, dupa cum nu exista o formula matematica pentru balansarea celor doua componente. Echilibrarea contextuala a celor doua perspective poate fi secretul succesului unei firme de avocatura: sa organizezi o societate de avocatura dupa regulile unei afaceri clasice, astfel incat elementele de substanta ale avocaturii sa nu fie afectate. Schimbarea lumii avocaturii a fost determinata si de intelegerea acestui echilibru foarte precar.
Regulille/situatiile mai sus mentionate sunt inca la stadiul de tendinte, nefiind inca consacrate ca principii de organizare a unui business. De altfel, multe din acestea releva si o atitudine fata de contextul economic actual care impinge managerii sa gandeasca in termenii mult mai teoretice si verificabili matematic. Abordarea emotionala, bazata pe gandirea verticala, dincolo de riscurile inerente pe care le presupune, avea un gen de romantism in ceea ce priveste gestionarea unei anumite afaceri, romantism ce permitea managerilor sa inoveze, dincolo de orice regula sau predictibilitate, sa fie atipici dincolo de orice precautie, sa fie ei insisi, dincolo de orice nepotrivire contextuala. Profesionalizarea afacerilor, aduce cu sine si o noua forma de gandire, respectiv pe cea laterala, care permite inovarea dar in limite cuantificabile, atat din perspectiva riscurilor cat si a dezvoltarii, care permite managerului sa fie el insusi dar in limitele teoretice ale profesionalismului. Lumea s-a schimbat, iar afacerile nu pot sa se mentina in afara acestor directii de actiune: cultural, omul, fie ca este manager sau executant, a evoluat, ceea ce inseamna ca emotia este dublata de analiza. Afacerile au devenit o chestiune matematica, in conditiile in care romantismul a fost serios limitat si cenzurat. Poate acesta este motivul pentru care piata avocaturii este inca suficient de interesanta si provocatoare, intrucat combinatia dintre elementele specifice afacerii sunt insotite de componentele non-business, care dau esenta profesiei, inlesnind astfel manifestarile individuale si atipice de personalitate. Vom vedea insa pentru cata vreme lucrurile vor ramane la acest stadiu, in conditiile in care nu este clara tendinta avocaturii: spre business sau spre profesie liberala. Nici abordarea Uniunii Europene nu este foarte de ajutor in aceasta privinta care cantareste aceasta profesie cu dubla masura.
Dupa cum spuneam anterior, 20 de ani de economie de piata se pot dovedin insuficienti nu atat pentru schimbarea regulilor cat pentru nasterea acestora. Piata avocaturii este o piata tanara, iar caracterul acesteia de a fi inclasabila in standardele avocaturii clasice, adauga o particularitate aparte inclusiv regulilor de business. Una este comunicarea in afacerea clasica si alta este in lumea avocaturii, spre exemplu. Trecerea de la gandirea verticala la gandirea laterala poate fi o tendinta in ceea ce priveste piata avocaturii, in conditiile in care succesul poate fi atins nu neaparat prin adancirea aceleiasi gropi cat prin saparea alteia. Gandirea laterala te face atipic, dar in limite rezonabile. Contemplarea intregului context economic, social si cultural in care activeaza avocatul, extraordinar de utila in activitatea juridica de zi cu zi, a devenit o necesitate inclusiv in ceea ce priveste managementul acestei profesii. Ceea ce se intampla in jurul nostru, din punct de vedere economic si cultural, nu poate ramane neanalizat din perspectiva efectelor asupra avocaturii. Capacitatea de a distinge intre elementele care conteaza si cele care nu conteaza pentru piata avocaturii, pot face diferenta. Spre exemplu, criza economica nu aduce neaparat consecinte negative pentru lumea avocaturii, in conditiile in care gandirea laterala despre care vorbeam determina o flexibilitate organizationala si individuala. Intelepciunea si capacitatea de privi lumea avocaturii prin prisma particularitatilor inerente pot face diferenta.
