După fotbal și politică, cred că SRI-ul este instituția cea mai vorbită dar și cea mai puțin înțeleasă (ca natură legală mă refer) dintre subiectele sau instituțiile ce ne animă viața socială zilele acestea. În ultimii ani SRI-ul a trecut de la alb la negru după cum a bătut vântul intereselor noastre naționale, aceasta fără ca legea nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații (deși nu tocmai exactă în ceea ce privește proprietatea termenilor) să fie totuși pusă în discuție (temeinic, echilibrat și cu bună credință) în ceea ce privește decelarea naturii legale a Serviciului Român de Informații.
Natura de serviciu organizat de Stat, coordonat de CSAT, controlat de Parlament, condus de un Director cu rang de ministru, ce are în compunere unități și subunități echivalente structurilor din ministere unde acționează cadre militare permanente și salariați civili ambele categorii aflate în subordonarea Directorului SRI, ridică următoarea întrebare: SRI este o unitate din structura de forțe a armatei cu conducere civilă și coordonare politică, independentă de Ministerul Apărării Naționale sau este un Minister/Serviciu al Statului în cadrul căruia acționează și cadre militare permanente.
Este adevărat că Legea nr. 14/1992 stabilește în mod expres că Serviciul Român de Informații este parte componentă a sistemului național de apărare, după cum la fel de adevărat este și faptul că art. 118 alin. 2) din Constituție stabilește în mod expres că structura sistemului național de apărare (..) se stabilesc prin lege organică. Considerăm că Serviciul Român de Informații este parte componentă a sistemului național de apărare (genul proxim) nefiind parte componentă a armatei, diferența specifică despre care vorbește Legea nr. 304/2006. În acest sens sunt și prevederile Legii nr. 45/1994 privind legea apărării naționale a României ce cuprinde serviciile de informații în categoria autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul apărării naționale.
Caracterul non-militar al instituției (global) este stabilit de altfel în mod expres inclusiv de legea 14/1992 atunci când stabilește că unitățile și subunitățile sunt echivalente structurilor din ministere, respectiv atunci când așază Directorul Serviciului Român de Informații alături de Miniștrii (același regim îl au și Prim-adjunctul respectiv cei 3 adjuncți ce au rang de secretar de stat). Faptul că în structura Serviciului Român de Informații acționează și cadre militare permanente supuse în totalitate legilor și regulamentelor militare nu schimbă din punctul nostru de vedere natura civilă a Serviciului în condițiile în care există calificări legale exprese în acest sens (legea nr. 45/1994 este cât se poate de elocventă în acest sens). Discuția ar trebui să înceapă de la caracterul civil al SRI, atât în ceea ce privește scopurile cât și mijloacele, dar mai cu seamă și în ceea ce privește accesul la justiție (și raportul cu finele de neprimire din legea contenciosului administrativ).
