Petru (Chifa cum il numea Isus) este unul din cei 12 Ucenicii al lui Isus (primus inter pares). Petru l-a cunoscut pe Isus-omul. Petru este cel cu cele 3 deziceri (a 4 a este cand se uita in mormantul gol si pleaca minunandu-se in sine). Dar cu toate acestea Isus i-a dat cheile Bisericii. Pavel este Apostolul lui Isus. Pavel il cunoaste pe Isus (cel ce sta de-a dreapta Tatalui) pe drumul Damascului, dupa Invierea Acestuia (Pavel nu l-a cunoscut pe Isus-omul). Pavel a surghiunit crestinii (a contribuit la moartea diaconului Stefan se pare). Dar epistolele lui Pavel au dus Crestinismul ’’neamurilor’’, inclusiv la Roma.
Epistola lui Pavel si Biserica lui Petru ajung la Roma. Exista perceptia ca Noul Testament schimba paradigma unui Dumnezeu crunt si nemilos din Vechiul Testament cu un Isus-Dumnezeu bland din Noul Testament, aceasta si pentru ca destinatarii se schimba (evreii in Vechiul Testament, neamurile in Noul Testament). Crestinismul Noului Testament, Biserica lui Petru si epistolele lui Pavel sunt si despre Imperiul Roman (nu doar despre evrei). Trecand de la Ana (socrul lui Caiafa) la Caiafa (marele Preot al Sinedriului), in final ajunge la Pilat cel ce l-a ales pe talharul Baraba si a decis rastignirea (metoda romana) lui Isus; in afara de antinomia cu lumea religioasa a Iudeilor (fariseii, saducheii, Marele Preot, Templul, aparatorii Legii lui Moise), o alta contradictie a fost cu lumea laica a imperiului roman (Iudeea era provincie sub guvernarea Imperiului Roman, Pilat din Pont era guvernatorul roman al Iudeei, Irod Antipa al Galileei, etc.), prezent cu arme si bagaje in partea aceea de lume.
Prima Epistola a lui Pavel este catre romani. „Primiţi-l pe cel slab în credinţă fără să-i judecaţi gândurile.” Epistola este despre mantuire dar si despre suprimarea ierarhiei (dintre evrei si neamuri, dintre credincios si necredincios, dintre cel ce are si cel ce nu are, etc.) de orice fel. ’’ Pentru că nu cel ce se arată pe din afară e iudeu, nici cea arătată pe dinafară în trup, este tăiere împrejur;/ Ci este iudeu cel întru ascuns, iar tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în literă; a cărui laudă nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.’’
Vocatia universala a crestinismului, dincolo de orice deosebiri laice este lectia pe care Pavel a predat-o pentru prima data neamurilor (’’iudeului mai intai, si elinului’’). Or, dupa aceasta lectie predata de Pavel (prima egalitate a neamurilor intre ele – egalitatea in fata lui Dumnezeu) a devenit din ce in ce mai greu sa construiesti diferente si deosebiri, chiar si numai laice.
Pasiunea egalitatii (dupa vocatie si nu altfel) se naste prin Pavel si epistolele sale.
